Being "gospodar"
Most of the stuff here is gonna be in English, bien sûr, but this one chiar trebuie să fie în română, așa că here we go...
Este o trăsătură pentru care chiar nu am găsit termenul potrivit până acum, dar care o prețuiesc foarte mult, atât la alții cât și la mine însumi, deși trebuie să recunosc că îmi cam lipsește... cu desăvârșire, atât mie cât și majorității celor imediat apropiați mie - din păcate, pentru că asta ne face viața mult mai grea decât ar trebui, dar nu imposibilă totuși. Această trăsătură se aplică atât in domeniul tehnic - și mă refer aici la cod, că în mare parte cu asta mă ocup acum, cât încă mai are sens să fac asta “de mână” (dar nu, nu o sa vorbesc despre AI aici și acum, n-aveți grijă) - cât și în cel personal.
Este vorba de abilitatea “subtilă” (cu ghilimele... pentru că efectele externe ale acestei abilități sunt evidente în fapt tuturor din jur) de a fi simultan:
priceput și competent, adică a fi cineva care “își face treaba bine” - și cred că nu are rost să explic ce înseamnă asta...
chibzuit, sau, în termeni mai moderni, “bun administrator” - mă refer aici bineînțeles la “executive function” (topic despre care o să scriu mai pe îndelete în curând...)
respectabil - ceea ce implică nu doar statut, ci și a fi de încredere, onest, a fi “cineva pe care te poți baza”
(și mergând și mai în jos de-a lungul rădăcinilor etimologice) stăpânitor, conducător, suveran (fără “-ist”... nu mă bag in mizeriile politicii actuale) - adică în termeni mai moderni “ownership” și “leadership”
Acuma, “gospodar” este adesea văzut ca un “termen de origine slavică”, care pe lângă asta vine cu conotații puțin sclavagiste și ușor misogine uneori, așa că e de înțeles antipatia unora pentru el. Este totuși un termen “împământenit”, și în realitate mult mai vechi decât toate aburelile astea - originile proto-indo-europene fac cuvântul și conceptul mult mai vechi.
Dar lăsând “materialul din care e făcută eticheta” la o parte, și distilând puțin însemnătatea, ajungem la două perspective.
Una “superficială”, de “layer 1” să zicem așa, care reprezintă intersecția a trei clase de abilități în aceeași persoană:
(a) tehnice
(b) executive
(c) de conducere (în sensul de “leadership”)
Și alta mai de “layer 2”, care reprezintă manifestarea, sau poate sensul, celei dinainte, și anume capacitatea de a conduce o “gospodărie” (orice de la familie, start-up, butic etc. ...până la o corporație, țară, sau imperiu) într-un mod care-i permite atât:
(i) dăinuirea / sustenabilitatea / păstrarea caracteristicilor intrinseci esențiale
cât și (ii) creșterea “organică”
Sigur, dacă ne ducem “în sus” vedem schițarea portretului unui lider ideal sau chestii de genul... dar și “în jos” vedem ceva, poate de o valoare și mai mare: abilitatea de a face “cel mai bun lucru care poate fi făcut” în fiecare clipă, întru susținerea vieții și creșterii (nu “canceroase”, ci “organice” / “naturale”) entității din care facem parte.
Sau, în alte cuvine, abilitatea de a merge, conștiincios și diligent, pe drumul îngust de mijloc dintre, pe de parte stagnare și retrogradism, și pe de alta acceleraționism naiv/agresiv (”unchecked growth mindset”). De a ține piept ambelor tentații, dar nu doar ca un “viteaz” curajos, care poate câștigă bătăliile, dar e prea epuizat după să mai facă ceva... ci ca un “adevărat gospodar” care continuă lupta, munca, curățenia... ascensiunea?
